De ce diferă obiceiurile de la o zonă la alta
Obiceiurile de înmormântare s-au format în sute de ani și s-au transmis în familie, din generație în generație. De aceea diferă de la o regiune la alta și chiar de la un sat la altul. La sat se păstrează, de regulă, mai multe decât la oraș.
Ajută să le împărțiți în trei: ce ține de rânduiala Bisericii, ce este obicei al locului și ce este superstiție. Doar primele au o rânduială clară, pe care v-o explică preotul.
Ce rânduieli ține Biserica
Biserica recomandă ca familia să anunțe preotul parohiei imediat după deces. Cu el se stabilesc ziua și ora înmormântării și slujbele din serile de priveghi. În multe parohii se trage clopotul, ca semn pentru comunitate.
Rânduiala obișnuită cuprinde:
- spălarea trupului și îmbrăcarea în haine curate;
- așezarea în sicriu, cu o icoană mică pe piept;
- o lumânare aprinsă la căpătâi;
- priveghiul, cu rugăciune;
- slujba de înmormântare și înhumarea;
- pomenirile la 3, 9 și 40 de zile, la 3, 6 și 9 luni și la un an.
După tradiție, spălarea trupului amintește de botez, iar hainele curate, de nădejdea învierii.
Ce obiceiuri se păstrează în casă
În multe zone, deasupra ușii sau la poartă se pune o pânză neagră de doliu, care rămâne 40 de zile. Uneori pe ea sunt scrise numele și anii celui plecat.
Cât timp persoana decedată este în casă, cineva din familie stă mereu de veghe. Vecinii și rudele vin la priveghi, aprind o lumânare și stau puțin cu familia. Salutul obișnuit este înlocuit cu „Dumnezeu să-l ierte”.
În unele sate se mai păstrează bocetul, cântecul de jale rostit de femeile din familie.
Care sunt superstițiile cele mai răspândite
Superstițiile sunt credințe populare, nu rânduieli bisericești. Le amintim pentru că le veți întâlni, nu pentru că ar trebui respectate.
| Obicei | Ce se spune în popor |
|---|---|
| Oglinzile se acoperă cu o pânză | Ca sufletul să nu rămână în casă |
| Vasele se întorc cu gura în jos | Ca sufletul să nu se oprească în ele |
| Se pun monede în mâna sau în buzunarul celui decedat | Ca „să aibă de plătit vămile” |
| Persoana decedată nu se lasă singură în cameră | Din respect și din teama de semne rele |
Nimeni nu este obligat să le țină și nimic rău nu se întâmplă dacă le lăsați deoparte. Dacă o rudă mai în vârstă ține mult la un obicei, puteți să îl respectați de dragul ei. Dacă aveți îndoieli, întrebați preotul.
Cum se poartă doliul
Doliul este semnul vizibil al pierderii: haine închise la culoare sau o panglică neagră prinsă pe haină. După tradiție se poartă 40 de zile; unele familii îl țin până la un an.
În unele zone, bărbații nu se bărbieresc până la 40 de zile, iar femeile își poartă părul despletit până la înmormântare. Sunt obiceiuri, nu obligații. Cât și cum purtați doliu hotărâți dumneavoastră.
Cum vă purtați ca invitat la o înmormântare
Câteva lucruri simple sunt de ajuns:
- veniți în haine sobre, fără culori vii;
- aduceți flori în număr par sau o coroană;
- spuneți familiei câteva cuvinte scurte;
- dacă doriți să ajutați cu bani, dați-i direct familiei, discret, nu îi așezați pe icoană sau în sicriu;
- primiți pomana oferită și răspundeți „Dumnezeu să-l ierte” sau „Bogdaproste”.
Cum vă ajutăm
Beelsamen se ocupă de partea practică a înmormântării: acte, pregătirea trupului, sicriu, cruce, transport, doliu, prosoape, batiste, colivă și pachete de pomană. Obiceiurile pe care doriți să le păstrați ni le spuneți dumneavoastră, iar noi ținem cont de ele. Consilierea este gratuită, non-stop, la 0736 200 300.
