In termeni fizici, moartea reprezinta incetarea tuturor functiilor biologice care sustin organismul. Fenomenele care aduc moartea pot fi de la caz la caz in stransa legatura cu imbatranirea bilogica, malnutritie, diferite boli, infometare, deshidratare, traumatisme sau alte vatamari fizice sau psihice. Pentru oameni, moartea este considerata un eveniment trist si neplacut, in special din cauza afectiunii pentru fiinta care a murit sau din cauza incetarii legaturilor sociale si familiale cu cel care a decedat. De asemenea, in acele momente dificile, multe persoane se confrunta cu diferite stari fizice si psihice precum anxietate, tristete, durere emotionala, depresie, simpatie, compasiune sau singuratate.
La Crestini-Ortodocsi, obiceiurile sunt extrem de variate, ele se intind pe parcursul a sute sau chiar mii de ani si tind sa fie diferite in functie de zona, de varsta participantilor, de educatie sau de incredere. In Romania, de cele mai multe ori, obiceiurile inmormantarilor difera in fiecare zona, iar cu cat ne afundam mai mult in zona rurala acestea prind un contur mai diversificat si mai complex decat in orice zona urbana.
Biserica recomanda ca in momentul decesului, familia si apropiatii sa anunte preotul din parohia din care decedatul face parte, deoarece preotul este persoana cea mai autorizanta si pregatita pentru a oferi informatii privind procesul de inmormantare si care poate coordona ultimele slujbe de pomenire si de inmormantare. Biserica va furniza la cerere, familiei, doliul, un sfesnic, lumanari, tamaie si o icoana, apoi impreuna cu preotul se va stabili data si ora inmormantarii cat si perioada pentru slujbele de seara, de dinaintea inmormantarii. Biserica va trage clopotul pentru a vesti celorlalti crestini plecarea unuia dintre noi, indrumandu-i pe acestia sa se roage pentru sufletul celui decedat.
Randuieli si obiceiuri de dupa deces
Cu totii stim ca trupul unui mort se spala dupa deces cu apa curata, dar putini stiu ca acest lucru aminteste de apa Botezului prin care decedatul a devenit oficial membru al bisericii. De asemenea, trupul neinsufletit se imbraca in haine noi si curate ce simbolizeaza vesmantul nestricaciunii cu care vom invia in ziua Judecatii, apoi este pus in sicriu cu fata spre rasarit, deoarece de acolo va veni Hristos la inviere.
Pe pieptul decedatului se aseaza o icoana sfintita cu chipului lui Hristos sau al Maicii Domnului, lucru care simbolizeaza ca acesta isi da duhul intru Hristos, iar apoi corpul ii este acoperit cu o panza alba prin care se arata ca acesta se afla sub acoperamantul lui Hristos. La capatul mortului este asezat sfesnicul oferit de biserica si folosit pentru aprinderea lumanarilor, caracteristic faptelor bune cu care crestinul il va intampina pe Hristos la Judecata de Apoi, reprezentand de asemenea si calauza sufletului pe calea spre vesnicie. Deasupra usii de la intrare, este de regula asezata o panza de doliu de culoare neagra care va ramane acolo timp de 40 de zile. Aceasta panza este de cele mai multe ori inscriptionata cu numele decedatului, cu data nasterii si cu cea a decesului.
Ce trebuie si ce nu trebuie sa facem la o inmormantare
Desi sunt anumite obiceiuri pe care Biserica Crestina Ortodoxa le recunoaste si altele pe care le respinge, in practica, lucrurile nu sunt deloc cum si-ar dori Biserica, unele practici stravechi sunt inca abordate desi sunt considerate pagane iar preoti parohiali nu le impun in detaliu din mai multe motive.
De multe ori cei care isi prezinta ultimele respecte decedatului lasa sume de bani ca si ajutor de inmormantare pentru familie, iar anumite obiceiuri arata ca aceste sume de bani sunt asezate pe icoana sau pe trupul celui decedat, lucru total nepotrivit. Este recomnandat ca aceste ajutoare sa fie oferite direct familiei sau intr-un loc special amenajat in acest sens. In zonele rurale dar si in cele urbane, exista o superstitie straveche prin care oglinzile din casa se acopera cu o panza alba, iar oalele sunt rasturnate cu fundul in sus pentru a impiedica intoarcerea sau poposirea sufletului decedatului in locul in care a trait.
Un alt obicei este acela de a purta pe haina o panglica mica de culoare neagra, numita doliu, care de obicei este purtat timp de 40 de zile. Odata cu acest principiu barbatii nu se barbieresc timp de 40 de zile, iar femeile in semn de jale pana la inmormantare isi lasa parul despletit. Salutul traditional este inlocuit cu expresia “Dumnezeu sa-l/s-o ierte”, cuvinte ce se rostesc pana in ziua inmormantarii. Nu in ultimul rand, hainele tuturor celor prezenti ar trebui sa fie in conformitate cu sobrietatea evenimentului iar culorile vii sa fie pe cat de mult posibil evitate.